Never regret anything that once made u happy.

„September: it was the most beautiful of words, he’d always felt, evoking orange-flowers, swallows, and regret.”

Se spune ca „toate se intampla la timpul lor”  oare cata dreptate are zicala asta? am vazut un film care mi-a ridicat o mare intrebare. Noi suntem cei care ne facem destinul, sau doar il urmam? . Uneori ajung sa cred ca atunci cand nu poti sa renunti la ceva, sau oricat incerci si acel lucru se tot intoarce ca un bumerang, poate..nu trebuie sa te mai impotrivesti si sa accepti realitate. [ cum zice si dmx „if you have something let it go, if it comes back to you, it’s yours]…poate sa fie timpul de vina sau lipsa de sincronizare? Dar ce faci cand a trecut atat de mult timp si momentul potrivit pare sa nu mai vina? te descurajezi si incerci sa cauti motive, sa fugi departe de adevar dar el te prinde din urma cand te astepti mai putin, cand nu ti-a mai ramas nimic decat…

Speranta. Parsiv sentiment care se hraneste cu orice frantura de incertitudine. Se joaca cu mintea ta si iti expune conceptul dorintei tale ca un univers tangibil. Datorita ei ajungi sa crezi in imposibil, sa iti pui la indoiala orice adevar valid asupra existentei tale, te face sa crezi ca negru e alb, ca atomul de oxigen are valenta 3, ca el inca te iubeste. Dezordinea din gandurile tale o constituie si o determina sa iti ofere un raspuns subtil, la cele mai intense intrebari,  bazat defapt pe conceputul imaginatiei tale  si o mare parte din dorinta ta. In doza mare, speranta mascheaza orice urma de realitate lasand in mintea ta doar iluzii si suspans. ajungi sa dai vina pe lucruri marunte sau fictionale sau poate, dinou.. chiar pe timp sau pe…chimie.

Cum hidrogenul are intotdeauna afinitate pentru oxigen, aceste doua elemente cand sunt puse in apropriere reactioneza, atat de intens si unic, incat uneori reactiile nu pot fi reversibile. Dai vina pe ea pentru ca stii ca n-ai simtit pentru nimeni ce ai simtit atunci cand era langa tine. Pentru pentru ca te simtit neputincios cand o privesti,  ochii ei ti-au furat inima si nu s-au mai intors cu ea…sa nu uitam zambetul, zambetul inocent care iti spunea ca totul o sa fie bine dar pe care… niciodata nu l-ai crezut. N-ai obosit sa ii cauti privirea cand mergi pe strada, sau sa iti doresti sa ii mai auzi glasul cum iti spunea „te iubesc”, cu toate ca mandria ta nu lasa loc de raspuns… N-ai vrut sa crezi ca te-ai indragostit de ea, nu ai acceptat acest lucru si totusi nimic nu s-a schimbat. Ai crezut ca poti sa te opresti. Ai incercat degeaba orice posibilitate sa ti-o scoti din minte, sa o indepartezi, sa o faci sa simta ca totul a fost in capul ei, dar..ai incercat vreodata sa lupti pentreu ea? 

Poveste.
Praf, nori, lume grabita, copii injurand, batrani tot mai singuri. Iesi afara in fiecare zi, totul devine mai ciudat. Rabdare, bunatate, credinta, iubire… sunt cuvinte demult uitate si inlocuite cu graba, rautate, ura.Cum sa te uiti in jur si sa nu te intrebi „ Este viata mea? Aici am crescut? Aici obisnuiam sa stau sa ma uit la cer si sa numar stelele stiind ca si tu le privesti?”
Vis.
Sunetul vantului cand atingea firele delicate ale ierbii, cand iti suiera strengar sa infrunti frica fara sa iti fie teama, a disparut…Oh vantul…acea alinare placuta care iti spunea „Esti tanar!” a plecat odata cu timpul, a imbatranit si el.
Esti singur.
Inima sangereaza la fiecare amintire cand erai fericit, cand zambeai si nicio grija nu iti putea strica asta. Tanjesti dupa momentele cand te iubea, cand te saruta sau iti spunea povesti si te simteai neputincios si ridicol dar nu iti pasa pentru ca atunci, momentele pure nu se terminau si nimic nu era imposibil. Erai in siguranta in bratele celui caruia ii jurai iubire…acum cand totul s-a terminat nimic in mintea ta nu are linii precise, este un desen udat…un drum in care sfarsitul nu stii unde duce…esti ratacit in viata in care tu nu ii mai detii controlul, pierzandu-l odata cu increderea in iubire. Stai intre patru pereti nelinistit… vrei sa fugi sa alergi dar unde? Tot ce a ramas sunt blocuri parasite, masini lasate in strada, fum de tigara plutind in aer…
Ignoranta